GĂS'I, găsesc, vb. IV.
1. Tranz. A
da de (sau peste) ceva sau cineva (din întâmplare sau căutând anume); a descoperi, a afla. ◊ Expr. (Fam.)
A-si găsi beleaua = a se afla într-o situaţie neplăcută, a avea necazuri. (Intranz.)
Ti-ai găsit! = as! de unde! nici gând!
A-si găsi (sau, refl.,
a se găsi)
să... = a-i veni (pe neasteptate si într-un moment nepotrivit) să..., a se apuca să... (Reg.)
A (-i) găsi (cuiva)
dreptate = a (-i) face (cuiva) dreptate. ◊ (Loc. vb.)
A-si găsi mormântul (sau
moartea) = a muri. ♦ Tranz. si refl. A
întâlni pe cineva sau a se întâlni cu cineva. ◊ Expr. (Tranz.)
A-si găsi omul (sau
nasul, popa) = a da de cineva pe care nu-l poţi însela sau birui, care te obligă să te comporţi cum se cuvine.
Să te găsesc sănătos! formulă de salut la despărţire. ♦ A
descoperi o nouă metodă, un nou preparat, un nou aparat etc. (în urma unor cercetări si studii prealabile).
2. Tranz. (Despre suferinţe fizice sau despre moarte) A
cuprinde, a
surprinde (pe neasteptate) pe cineva. ◊ Expr.
Ce te-a găsit (de...)? = (exprimă reprosul) ce ai? ce ţi s-a întâmplat (de...)? ce te-a apucat?
3. Refl. A se
afla undeva, a fi; a se afla într-o anumită situaţie, împrejurare etc.; a se prezenta într-un anumit fel.
4. Tranz. A fi de
părere că...; a socoti, a crede că... - Cf. sl. gasiti "a stinge".
Sursă
: DEX'98
(
9883)
- gall